MÁTCĂ, mătci, s. f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaș, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. 2. Fig. Origine, obârșie, început, izvor; spec. loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță. II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. ◊ Expr. Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor. – Din bg., scr. matka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁTCĂ s. 1. albie. 2. v. matiță. 3. (ENTOM.) împărăteasă, mamă, regină, (reg.) crăiasă, crăiță, muscă-mare. (~ albinelor.) *4. (reg.) pârvac, roi. (Stupul vechi se numește ~.) 5. v. cotor. 6. v. talon. 7. v. clește. 8. (TEHN.) toc. (~ de la colțarul dulgherului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÁTCĂ s. v. cuib, maia, mitră, obârșie, original, origine, placentă, stup, uter.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mátcă (mắtci), s. f. – 1. Matrice, uter. – 2. Albia unui rîu. – 3. Regina albinelor. – 4. Stupul-mamă. – 5. Cotorul, partea care se păstrează la un chitanțier. – 6. Năvod, fundul plasei de pescuit. – Megl. matcă „regina albinelor”. Sl. (bg., ceh., rus.) matka, din sl. mati „mamă” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Berneker, II, 26; Conev 40). Cf. matiță. – Der. mătcuță, s. f. (Banat, prietenă intimă, soră spirituală), din slov. matka, prin intemediul mag. matka „iubită”; mătcălău, s. n. (Banat, sărbătoare folclorică în marțea de după Paști), din mag. mátkáló „căsătorie” (Drăganu, RF, II, 75); mătcuța, vb. refl. (Banat, a se înfrăți).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mátcă s. f., g.-d. art. mătcii; pl. mătci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÁTCĂ mătci f. 1) Făgaș al unei ape curgătoare; albie. 2) Izvor al unei ape curgătoare. 3) Apartenență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; proveniență. 4) Albină femelă care depune ouă; regină. [G.-D. mătcii] /<bulg., sb. matka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MATCA FÓCULUI s. v. iad, infern.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cuvânt-mátcă s. n., pl. cuvínte-mátcă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lăptișór de mátcă s. n. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink