MATEMÁTICĂ, matematici, s. f. Știință care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale (cu ajutorul raționamentului deductiv). – Din lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MATEMÁTICĂ s.f. Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale. [Cf. lat. mathematica, it. matematica, fr. mathématique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
matemátică (știința) s. f., g.-d. art. matemáticii; pl. matemátici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MATEMÁTIC2, -Ă, matematici, -ce, adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, it. matematico.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MATEMÁTIC1, matematici, s. m. (Înv.) Matematician. – Din it. matematico, germ. Mathematikus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MATEMÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de matematică; bazat pe principiile matematicii. 2) Care vădește o exactitate riguroasă. Precizie ~că. /<fr. mathématique, it. matematico
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MATEMÁTIC2 adv. Cu mare precizie. /<fr. mathématique, it. matematico
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MATEMÁTICĂ ~ci f. Știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale, ce pot fi calculate și măsurate. [G.-D. matematicii] /<lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MATEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la matematică, bazat pe matematică. ♦ adv. Exact, precis, riguros. [Cf. fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch < lat. mathematicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la matematică, bazat pe principiile matematicii. ◊ (adv.) exact, precis, riguros. II. s. f. știință care studiază mărimile, relațiile cantitative și formele spațiale cu ajutorul raționamentului deductiv, entitățile de natură abstractă, precum și relațiile dintre acestea. (< fr. mathématique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MATEMÁTIC adj. (înv.) matematicesc. (Operație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MATEMÁTIC adv. v. exact, fix, precis, punct.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MATEMÁTIC s. v. astrolog, matematician.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
matemátic adj. m., pl. matemátici; f. sg. matemátică, pl. matemátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
matemátic (matematician) s. m., pl. matemátici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink