MATRACÚCĂ, matracuci, s. f. (Pop. și fam.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
matracúcă (matracúci), s. f. – Femeie șleampătă, femeie stricată. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rău” (după Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 și Gáldi 208, rom. provine din ngr.).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
matracúcă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. matracúcii; pl. matracúci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MATRACÚCĂ ~ci f. pop. Femeie vulgară, cu înfățișare neplăcută și purtări nedemne. /<ngr. matrakúka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink