Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MATRÍCE, (1, 2) matrice, s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. 2. (Log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ◊ Fig. obârșie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamentală, nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. – Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MATRÍCE s.f. I. Organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naștere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular cu un anumit număr de linii sau rânduri, fiecare rând având același număr de numere dispuse în coloane. [Var. matriță s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MATRÍCE s. f. 1. organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naștere; uter. ◊ (fig.) origine. 2. substanța fundamentală a țesutului conjunctiv. 3. partea fundamentală, nediferențiată, a citoplasmei, a cromozomilor etc. 4. substanță în care este inclusă o fosilă. 5. (mat.) tablou dreptunghiular dintr-un anumit număr de linii sau rânduri dispuse în coloane. 6. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente. (< fr. matrice, lat. matrix, -icis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MATRÍCE s. v. geneză, naștere, obârșie, origine, proveniență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
matríce (anat.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
matríce (mat., log.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei; pl. matríce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MATRÍCE1 f. înv. Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; mitră; uter. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MATRÍCE2 f. log. Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂTRÍCE s. v. colică, crampă, granat, mitră, mușețel, paracherniță, reumatism, spasm, spilcuță, uter, ventrilică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mătríce (mătríci), s. f.1. (Înv.) Uter, sîn matern. – 2. Crampe la noii-născuți. – 3. (Trans., Maram.) Reumatism. – 4. (Banat) Oaie cu lapte. – 5. Mușețel (Matricaria chamomilla). – 6. Plantă, Pyrethrum parthenium. – 7. Paracherniță (Parietaria officinalis). – 8. Bobornic (Veronica officinalis). – Mr. mătrică. Lat. matricem (Pușcariu 1051; Candrea-Dens., 1072; REW 5422). E dubletul lui matrice, s. f. (uter), din fr. matrice și al lui matriță, s. f. (tipar, formă), din germ. Matrize. Der. mătricer, s. m. (Banat, cioban care păzește oile cu lapte).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)