MAXÍLĂ, maxile, s. f. Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște, așezate deasupra buzei inferioare. – Din lat. maxilla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAXÍLĂ s.f. 1. Os al feței. 2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, așezată deasupra buzei inferioare. [< lat. maxilla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAXÍLĂ s. f. 1. maxilar superior. 2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare. (< fr. maxille, lat. maxilla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAXÍLĂ s. (ANAT.) falcă. (~ la unele moluște.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maxílă s. f., g.-d. art. maxílei; pl. maxíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAXÍLĂ ~e f. Fiecare dintre plăcile chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște. /<lat. maxilla, fr. maxille
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink