MÁȘTEHĂ, maștehe, s. f. (Înv. și reg.) Mamă vitregă. [Var.: máștihă, máștigă s. f.] – Din sl. mašteha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
máștehă/máșteră s. f., g.-d. art. máștehei/máșterei; pl. máștehe/máștere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink