Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: meșteșugăresc (adjectiv) , meșteșugări (verb)   
MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEȘTEȘUGĂRÉSC adj. (rar) meserieșesc, meșteresc. (Atelier ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meșteșugărésc adj. m., f. meșteșugăreáscă; pl. m. și f. meșteșugăréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEȘTEȘUGĂRÍ, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MEȘTEȘUGĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de meșteșugar; a fi meșteșugar. /Din meșteșugar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MEȘTEȘUGĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru meșteșugari; propriu meșteșugarilor. /meșteșugar + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
meșteșugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugărésc, imperf. 3 sg. meșteșugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. meșteșugăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)