Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: meșterește , meșteri (verb tranzitiv)   
MEȘTERÉȘTE adv. (Rar) În felul meșterului (1), ca un meșter. – Meșter + suf. -ește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEȘTERÉȘTE adv. În felul meșterilor; ca meșterii. /meșter + suf. ~ește
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MEȘTERÉȘTE adv. v. meșteșugărește.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meșteréște adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MEȘTERÍ ~ésc tranz. 1) A face cu îndemânare și pricepere (de meșter); a meșteșugi. ~ o masă. 2) rar A readuce la starea inițială; a repune în funcțiune; a drege; a repara; a tocmi. /Din meșter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MEȘTERÍ vb. v. aranja, executa, face, lucra, munci, potrivi, realiza, reface, regla, repara.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meșterí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșterésc, imperf. 3 sg. meștereá; conj. prez. 3 sg. și pl. meștereáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)