Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÉȘTERIȚĂ s. v. babă, vrăjitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÉȘTERIȚĂ ~e f. pop. 1) Femeie pricepută, îndemânatică. 2) Femeie care știe să facă farmece, vrăji. [Acc. și meșteríță] /meșter + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
méșteriță/meșteríță s. f., g.-d. art. méșteriței/meșteríței; pl. méșterițe/meșteríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)