MECANOTÉHNICĂ s.f. Mecanică (2) [în DN]. [Gen. -cii. / < mecano- + tehnică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MECANOTÉHNICĂ s. v. mecanică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mecanotéhnică s. f., g.-d. art. mecanotéhnicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MECANOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la mecanotehnică. [< mecano- + tehnic].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MECANOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la mecano-tehnică. II. s. f. mecanică (III, 2). (< mecano + -tehnic2)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mecanotéhnic adj. m. tehnic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink