MECENÁT, mecenați, s. m. (Livr.) Mecena. – Din it. mecenate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MECENÁT s.m. (Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor și științelor, în calitate de mecena. [< fr. mécénat, cf. it. mecenate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MECENÁT s. m. ocrotire acordată artelor și științelor în calitate de mecena. (< it. mecenate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mecenát2 (protecție a culturii) s. n., pl. mecenáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
MECENÁT s. v. mecena.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mecenát s. m., pl. mecenáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MECENÁT ~ți m. Persoană care protejează artele, literatura, știința; mecena. /<it. mecenato, fr. mécénat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink