Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ◊ Mediator chimic = substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. și f. Cel care face o mediație între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEDIATÓR, -OÁRE I. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. II. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă. III. s. m. 1. factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. 2. substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. IV. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediație; mijlocitor, intermediar. (< lat. mediator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MEDIATÓR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mediatór adj. m., pl. mediatóri; f. sg. și pl. mediatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mediatór (persoană, med. ) s. m. (sil. -di-a-), pl. mediatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEDIATOÁRE ~ f. Perpendiculară dusă prin mijlocul unui segment de dreaptă. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MEDIATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană (sau delegație oficială, guvern) care mediază un acord între două părți; mijlocitor; intermediar. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MEDIATÓR2 ~oáre n. Substanță secretată de fibrele nervoase, care transmite influxul nervos celulelor adiacente. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MEDIATOÁRE s.f. Perpendiculară ridicată pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pron. -di-a-. / după fr. médiatrice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
mediatoáre (persoană, geom.) s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. mediatoárei; pl. mediatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)