MEDIÁȚIE, mediații, s. f. Acțiunea de a media; mediere, mijlocire; intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative și uneori formulând propuneri. [Pr.: -di-a-] – Din fr. médiation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEDIÁȚIE s.f. Intervenție făcută între doi adversari pentru a-i împăca, pentru a-i face să se înțeleagă; mediere, mijlocire. [Gen. -iei, var. mediațiune s.f. / cf. fr. médiation, lat. mediatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEDIÁȚIE s. f. acțiunea de a media; mediere. ◊ intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict. (< fr. médiation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MEDIÁȚIE s. v. mediere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mediáție s. f. (sil. -di-a-ți-e), art. mediáția, (sil. -ți-a), g.-d. art. mediáției; pl. mediáții, art. mediáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink