MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEDITATÍV, -Ă adj. Înclinat spre meditație; gânditor. [Cf. fr. méditatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEDITATÍV, -Ă adj. înclinat spre meditare; gânditor. (< fr. méditatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MEDITATÍV adj. 1. v. reflexiv. 2. v. visător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. sg. meditatívă, pl. meditatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEDITATÍV ~ă (~i, ~e) Care meditează; înclinat spre meditație; contemplativ. /<fr. méditatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink