MEFIÉNȚĂ, mefiențe, s. f. 1. (Livr.) Neîncredere; bănuială. 2. (Psih.) Suspiciune patologică; așteptare anxioasă a răului. [Pr.: -fi-en-] – Din fr. méfiance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEFIÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Neîncredere. [Pron. -fi-en-, pl. -țe. / cf. fr. méfiance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEFIÉNȚĂ s. f. 1. neîncredere, bănuială. 2. suspiciune patologică; așteptare anxioasă a răului. (< fr. méfiance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mefiénță s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. mefiénței; pl. mefiénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink