MEGAFÓN, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe, pe stadioane etc. 2. (Nav.) Ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanță. – Din fr. mégaphone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEGAFÓN s.n. 1. Difuzor puternic și mare. 2. Cornet acustic mare, care înlesnește comunicările verbale la distanță. [Germ. Megaphon, fr. mégaphone, cf. gr. megas – mare, phone – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEGAFÓN s. n. 1. difuzor de mare intensitate sonoră. 2. cornet acustic mare pentru comunicări și ordine la distanță. (< fr. mégaphone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MEGAFÓN s. portavoce. (Vorbește la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
megafón s. n., pl. megafoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEGAFÓN ~oáne n. Aparat care servește la amplificarea sunetelor. /<fr. mégaphone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink