MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEGIÉȘ adj. v. învecinat, limitrof, mărginaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MEGIÉȘ adj., s. v. vecin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
megiéș s. m., adj. m. (sil. -gi-eș), pl. megiéși; f. sg. megiéșă, art. megiéșa, g.-d. art. megiéșei, pl. megiéșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEGIÉȘ1 ~ă (~i, ~e) și substantival pop. Care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MEGIÉȘ2 ~i m. ist. Țăran liber. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink