MEÍȘTE s. f. Teren cultivat cu mei; mei (2). – Mei + suf. -iște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEÍȘTE s. (reg.) mălăiște, (Mold., Transilv. și Maram.) mălaie (pl.). (Lanul de mei se cheamă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
méiște s. f. (sil. me-iș-), g.-d. art. méiștii; pl. méiști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÉIȘTE ~i f. Teren cultivat cu mei. /mei + suf. ~iște
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink