MÉJDINĂ, mejdine, s. f. (Reg.) Hat, răzor, hotar (între două ogoare, proprietăți); mejdă. – Din bg. meždina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÉJDINĂ s. v. hat, hotar, ogor, pârloagă, răzor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
méjdină s. f., g.-d. art. méjdinei; pl. méjdine
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink