MELEGÁR1, melegare, s. n. (Reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; răsadniță. – Din magh. melegágy.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MELEGÁR2, melegare, s. n. Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din șteampurile țărănești. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MELEGÁR s. v. gloabă, mârțoagă, pătul, răsadniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
melegár (melegáre), s. n. – (Trans.) Strat de băligar sau de îngrășămînt. Mag. melegágy (Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 144); este evidentă încrucișarea cu bălegar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
melegár (răsadniță, bazin de lemn în care cade minereul) s. n., pl. melegáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink