MELÍSĂ, melise, s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu flori albe, plăcut mirositoare, mult căutate de albine, și cu frunzele ovale, folosită în medicină pentru calitățile ei stimulatoare și antispasmodice; roiniță2 (Melissa officinalis). ♦ Băutură alcoolică aromată (întrebuințată în medicina populară), obținută prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. mélisse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MELÍSĂ s.f. Plantă meliferă din familia labiatelor, cu frunze care conțin un ulei sedativ; (pop.) roiniță. [< fr. mélisse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MELÍSĂ s. f. plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze care conțin un ulei sedativ; roiniță. ◊ băutură alcoolică aromată obținută prin fermentarea frunzelor acestei plante. (< fr. mélisse, lat. melissa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MELÍSĂ s. v. roiniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MELÍSĂ s. v. mătăcină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
melísă s. f., g.-d. art. melísei; pl. melíse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MELÍSĂ ~e f. 1) Plantă meliferă cu flori albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală. 2) înv. Băutură alcoolică, plăcut mirositoare, preparată din frunzele acestei plante fermentate. /<lat. melissa, fr. mélisse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink