MELOPÉIC, -Ă, melopeici, -e, adj. (Rar) Ca o melopee; melodios, armonios. [Pr.: -pe-ic] – Melopee + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MELOPÉIC, -Ă adj. (Liv.) De melopee (2); melodios; monoton. [Pron. -pe-ic. / et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MELOPÉIC, -Ă adj. de melopee (2); melodios; monoton. (< melopee + -ic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
melopéic adj. m. (sil. -pe-ic), pl. melopéici; f. sg. melopéică, pl. melopéice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink