MENÁJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ◊ Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Căsnicie. ◊ Familie. [Pl. și: menaje] – Din fr. menage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENÁJ s.n. 1. Gospodărie. 2. Familie, căsnicie, viață familială. [< fr. ménage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENÁJ s. 1. gospodărie. (Își face singură ~ul.) 2. v. căsnicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MENÁJ s. v. casă, cămin, familie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
menáj s. n., pl. menájuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENÁJ ~uri n. 1) Administrare a treburilor casnice; gospodărie. 2) Trai în comun al unei perechi; căsătorie; căsnicie. /<fr. ménage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink