MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENAJAMÉNT s.n. Menajare. ♦ (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr. ménagement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENAJAMÉNT s. n. menajare. ◊ (pl.) tact, grijă față de sensibilitatea cuiva. (< fr. ménagement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MENAJAMÉNT s. v. menajare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Menajament ≠ bruschețe, brutalitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
menajamént s. n., pl. menajaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENAJAMÉNT ~e n. Procedeu de comportare folosit pentru a cruța de neplăceri o persoană sensibilă. /<fr. ménagement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink