MENDELEÉVIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. – Din fr. mendélévium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENDELEÉVIU s.n. (Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron. -viu. / < fr. mendélévium, cf. Mendeleev – chimist rus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENDELEÉVIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. mendélévium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mendeleéviu s. n. [-viu pron. -viu], art. mendeleéviul; simb. Md
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENDELEÉVIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Mendeleev) s. n. Element chimic transuranic (Md; nr. at. 101, m. at. 258). A fost obținut pe cale artificială în 1955. Izotopul cel mai stabil, cu o perioadă de injumătățire de 56 zile.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink