Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MENȚIONÁRE, menționări, s. f. Faptul de a menționa; mențiune. [Pr.: -ți-o-] – V. menționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a menționa și rezultatul ei; pomenire, semnalare. [Pron. -ți-o-. / < menționa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENȚIONÁRE s. 1. v. semnalare. 2. consemnare, înregistrare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în ...) 3. v. indicare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
menționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. menționării; pl. menționări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENȚIONÁ, menționez, vb. I. Tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. mentionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MENȚIONÁ ~éz tranz. 1) A aduce la cunoștință, atrăgând atenția în mod special; a semnala. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a aminti; a pomeni. 3) (persoane) A aprecia printr-o mențiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. mentionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MENȚIONÁ vb. I. tr. A semnala, a pomeni, a aminti ceva. ♦ A indica în mod special (ceva); a specifica. [Pron. -ți-o-. / < fr. mentionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENȚIONÁ vb. tr. a semnala, a aminti ceva. ◊ a indica în mod special; a specifica. (< fr. mentionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MENȚIONÁ vb. 1. v. aminti. 2. a consemna, a înregistra, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 3. v. indica. 4. v. prevedea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
menționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. menționéz, 3 sg. și pl. menționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink