MEPLÁT meplaturi, s. n. Plan intermediar care asigură, în sculptură, tranziția între două suprafețe plate. – Din. fr. méplat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEPLÁT s.n. (Arte) Relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidență prin ușoara adâncire a spațiului perimetral. // adj. (Rar) Inegal ca grosime. ◊ (Arhit.) Linii meplate = linii care fac trecerea de la un plan la altul. [< fr. méplat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEPLÁT I. s. n. (arte) relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidență prin ușoara adâncire a spațiului perimetral. II. adj. inegal ca grosime. ♦ (arhit.) linii ĕ = linii care fac trecerea de la un plan la altul. (< fr. méplat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
meplát s. n. (sil. -plat), pl. mepláturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink