MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MERCANTÍL, -Ă adj. Referitor la comerț, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de câștig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerț].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MERCANTÍL, -Ă adj. 1. referitor la comerț, negustoresc, comercial. 2. preocupat exclusiv de câștig. ◊ (despre sentimente) bazat pe interese materiale. (< fr. mercantile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MERCANTÍL adj. v. comercial, interesat, materialist, negustoresc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. sg. mercantílă, pl. mercantíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MERCANTÍL ~ă (~i, ~e) 1) rar Care ține de negustorie; propriu negustoriei; negustoresc; comercial. 2) Care urmărește (numai) obținerea câștigului material; fondat pe interese materiale; preocupat de interese materiale. 3) (despre sentimente) Care este bazat pe interese de căpătuire. /<fr. mercantile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink