MERCERÍE, (3) mercerii, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Articole mărunte care servesc la cusut și ca accesorii la îmbrăcăminte (ață, nasturi, copci etc.). 2. Negoț cu astfel de articole. 3. Magazin de mercerie (1). – Din fr. mercerie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MERCERÍE f. 1) (cu sens colectiv) Articole mărunte care servesc la cusut sau ca accesorii la îmbrăcăminte (ață, nasturi, dantele, bijuterii etc.). 2) Magazin în care se vând astfel de articole. /<fr. marcerie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MERCERÍE s.f. Lucruri întrebuințate la cusutul, la garnisirea sau la repararea îmbrăcămintei etc.; mărunțișuri. ♦ Negoțul cu astfel de mărunțișuri. [Gen. -iei. / < fr. mercerie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MERCERÍE s. f. 1. obiecte mărunte întrebuințate la cusut, la garnisirea sau repararea îmbrăcămintei etc.; mărunțișuri. 2. negoțul cu astfel de obiecte. 3. magazin de mercerie (1). (< fr. mercerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
merceríe s. f., art. mercería, g.-d. art. merceríei; pl. merceríi, art. merceríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink