Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MÉRE vb. III v. merge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂR2, mere, s. n. 1. Fruct al mărului1, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau a dușmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibil la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – Lat. melum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂR2 mére n. Fruct al mărului. Mere văratice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gâtului. ~ul discordiei cauza neînțelegerii. Din afară ~ frumos și-năuntru găunos se spune pentru a atrage atenția asupra faptului, că aparențele pot fi înșelătoare. /<lat. melum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂR s. v. cartof.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măr (fruct) s. n., pl. mére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
măr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mólia-mérelor s. f. (sil. -li-a)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COURIER [curié] DE MÉRÉ, Paul-Louis (1772-1825), scriitor francez. Elenist. Pamflete politice împotriva Restaurației, într-un stil ironic și elegant.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink