Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: meria (verb) , merie   
-MERÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „subdiviziune”, „formație, repetiție în părți, a părților”. [< it. -meria, cf. gr. -mereia, -meria < meiresthai – a-și lua partea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
-MERÍE elem. mero-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
meriá (-íi, -át), vb. refl. – (Olt.) A se cosi la picioare (despre animale de călărie). Sb. merati „a lovi (rufele pentru a le spăla)”. După Scriban, din sb. meriti „a măsura”. Poate relaționat cu meriu, adj. (Munt., greoi, amorțit); merintic, adj. (Munt., greoi, amorțit), pe care Cihac, II, 192, îl lega de sl. mrŭtvŭ „mort”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)