MERÍNG, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Var.: meréng s. m.] – Din fr. meringue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÉRING s.n. Prăjitură fină, preparată din zahăr și albuș de ou. [Var. mereng s.m. / < fr. meringue].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MERÍNG / MERÉNG s.n. prăjitură fină preparată din zahăr și albuș de ou. (< fr. meringue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MERÍNG ~gi m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr (umplută cu cremă) și acoperită cu frișcă. [Var. mereng] /<fr. meringue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
meríng / meréng s.n., pl. merínguri / merénguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink