Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mesteca (verb tranzitiv) , mestecă (substantiv feminin)   
MESTECÁ2 vb. I v. amesteca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MESTECÁ1, méstec, vb. I. Tranz. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ Fig. A pune la cale; a plănui. – Lat. masticare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MESTECÁ vb. a amesteca, (pop.) a dumica. (A ~ un aliment în gură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mestecá (méstec, át), vb. – A amesteca. Lat. *mixticāre (Pușcariu 1063; Candrea-Dens., 1085; Iordan, Dift., 123; REW 5398a), cf. alb. meštekuem, it. mestare, abruz. (am)misteka, cf. amesteca.Der. mestecător, adj. (înv., răsculat; care amestecă); mestecător, s. n. (bătător, mai); mestec, s. n. (înv., amestec); mestecătură, s. f. (amestec, dezordine); mestecuș, s. n. (bătător; băț pentru a amesteca porumbul fiert); mestecău, s. n. (Trans., făcăleț; Arg., gură, plisc).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mestecá (méstec, mestecát), vb. – A amesteca în gură. – Megl. mestic, misticari. Lat. mastĭcāre (Diez, I, 268; Philippide, Principii, 98; Pușcariu 1062; REW 5398), cf. it. masticare, prov. mascher, fr. mâcher, sp., port. masgar.Der. mestecător, s. m. (cel care mestecă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mestecá vb., ind. prez. 1 sg. méstec, 3 sg. și pl. méstecă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÉSTECĂ, mesteci, s. f. (Bot.; reg.) Răsfug. [Var.: méstec s. m.] – Din mesteca1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MESTECÁ méstec tranz. 1) (alimente) A sfărâma cu dinții (în gură), înmuind cu salivă (pentru a înlesni înghițirea și digerarea). 2) A învârti în gură cu limba. ~ gumă. 3) (mai ales alimente) A mișca (cu o lingură) pentru a obține o masă omogenă sau pentru a nu se arde la foc. 4) fig. (mai ales acțiuni reprobabile) A pune la cale; a organiza pe ascuns; a urzi; a țese; a unelti; a coace. /<lat. masticare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÉSTECĂ s. v. răsfug.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
méstecă1, s.f. (pop.) 1. rășină de brad, galbenă și dulce, care se mestecă sau se mănâncă. 2. pastă de chițion.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
méstecă2, mésteci, s.f. (reg.) 1. boală contagioasă a oilor și caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă. 2. boală contagioasă la om și animale; răsfugă, dalac, bubă-neagră, cărbune, antrax. 3. plantă erbacee cu flori galbene folosită ca medicament împotriva bolilor amintite; răsfug.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
méstecă s. f. /méstec s. m., pl. mésteci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)