MESTECĂNÍȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MESTECĂNÍȘ s. mestecănet, (reg.) mestecăniște, mestecărie, mesteciș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mestecăníș s. n., pl. mestecăníșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MESTECĂNÍȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc mesteceni. 2) Pădurice de mesteceni. /mesteacăn + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink