METACÉNTRU, metacentre, s. n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului. – Din fr. métacentre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METACÉNTRU s.n. Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. [< fr. métacentre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METACÉNTRU s. n. intersecție a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. (< fr. métacentre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
metacéntru s. n., pl. metacéntre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink