Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: metamorfoza (verb tranzitiv) , metamorfoză (substantiv feminin)   
METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METAMORFOZÁ vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
METAMORFOZÁ vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. și pl. metamorfozeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig. a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A METAMORFOZÁ ~éz tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE METAMORFOZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme și în superstiții) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
METAMORFÓZĂ ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare în cursul dezvoltării. 2) fig. Modificare completă a stării sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (în basme, în mitologie) Schimbare miraculoasă a naturii sau a unei persoane. /<fr. métamorphose
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
METAMORFÓZĂ s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei ființe într-un lucru, într-o plantă etc.). [< fr. métamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – formă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METAMORFÓZĂ s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei ființe umane, a unei zeități în animal, în plantă, sau într-un lucru. 3. schimbare a înfățișării, a caracterului. (< fr. métamorphose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
METAMORFÓZĂ s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
metamorfóză s. f., g.-d. art. metamorfózei; pl. metamorfóze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)