Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
METEÁHNĂ, metehne, s. f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteșug. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METEÁHNĂ s. 1. v. defect. 2. v. patimă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
METEÁHNĂ s. v. anomalie, bubă, cusur, defect, infirmitate, invaliditate, leziune, plagă, rană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Meteahnă ≠ calitate, virtute
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
meteáhnă (metéhne), s. f.1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
meteáhnă s. f., g.-d. art. metéhnei; pl. metéhne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METEÁHNĂ metéhne f. 1) Lipsă a unei însușiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficiența. 2) Înclinație puternică ce nu poate fi înfrântă; viciu. 3) Parte vătămată a corpului. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)