METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val2. ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [Pl. și: meterezuri] – Din tc. meteris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METERÉZ s. v. crenel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meteréz (meteréze), s. n. – 1. Fortificație, zid de apărare. – 2. Fantă de observare, deschizătură. – Mr. mitirize, megl. mitiriz. Tc. meteris (Șeineanu, II, 258; Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Berneker, II, 40; Lokotsch 1475), cf. ngr. μετερίζι, alb. meteris, bg., sb. meteriz. Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
meteréz s. n., pl. meteréze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METERÉZ ~e n. mil. 1) Val de pământ susținut de bârne sau nuiele și prevăzut cu mici deschizături pentru tragere. 2) Parte superioară dintr-un turn sau dintr-un zid de apărare al unei cetăți, prevăzută cu creneluri. /<turc. meteris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink