METONÍMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METONÍMIC, -Ă adj. Referitor la metonimie. [Cf. fr. métonymique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METONÍMIC, -Ă adj. cu caracter de metonimie. (< fr. métonymique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
metonímic adj. m. (sil. mf. met-), pl. metonímici; f. sg. metonímică, pl. metonímice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METONÍMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de metonimie; propriu metonimiei. 2) Care conține multe metonimii; abundent în metonimii. Stil ~. /<fr. métonymique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink