METOP(O)- elem. „frunte”. (< fr. métop/o/-, cf. gr. metopon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
METÓPĂ, metope, s. f. Spațiu dintre triglifele frizei unui templu doric, închis cu o placă de piatră netedă sau decorată cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. métope, lat. metopa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METÓPĂ ~e f. (în arhitectura clasică) Element decorativ constând dintr-o placă, de obicei cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. /<fr. métope, lat. metopa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
METÓPĂ s.f. Spațiu liber, împodobit uneori cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. [Cf. fr. métope, lat. metopa < gr. meta – între, ope – deschidere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METÓPĂ s. f. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri. (< fr. métope, lat. metopa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
metópă s. f., g.-d. art. metópei; pl. metópe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink