METRÓPOLĂ, metropole, s. f. 1. Nume dat marilor orașe ale lumii (de obicei capitale de state), 2. Oraș sau stat antic, considerat în raport cu coloniile sale. 3. Stat considerat în raport cu coloniile sale. [Acc. și: metropólă] – Din fr. métropole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METRÓPOLĂ s.f. 1. Stat, oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat. 2. Stat considerat în raport cu coloniile sale. 3. Oraș mare, de obicei capitala unei țări. ♦ Reședința unei arhiepiscopii catolice. [< fr. métropole, cf. lat., gr. metropolis < gr. meter – mamă, polis – oraș].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METRÓPOLĂ s. f. 1. stat-oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat. 2. stat imperialist considerat în raport cu coloniile sale. 3. oraș mare, capitală a unei țări. (< fr. métropole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
METRÓPOLĂ s. (înv.) mitropolie. (O ~ cu un milion de locuitori.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
metrópolă s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. metrópolei; pl. metrópole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
METRÓPOLĂ ~e f. 1) Centru urban (de mari dimensiuni); oraș principal; capitală. 2) Stat imperial considerat în raport cu coloniile sale. [G.-D. metropolei] /<fr. métropole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink