MEZÁT, mezaturi, s. n. Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. ◊ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. – Din tc. mezat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEZÁT s. v. licitație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mezát (mezáturi), s. n. – Licitație publică. Tc. mezat, din arab. mezād (Șeineanu, II, 258; Lokotsch 1454; Ronzevalle 160), cf. ngr. μεζάτι, bg. mezat.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mezát s.n., pl. mezáturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEZÁT ~uri n. Vânzare publică a unor bunuri materiale, ce revin persoanei care oferă cel mai înalt preț; licitație. ◊ A scoate la ~ a pune la licitație. /<turc. mezat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink