MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mezél (mezéluri), s. n. – 1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing. – Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mezél s. n., pl. mezéluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEZÉL ~uri n. mai ales la pl. Produs alimentar din carne afumată (salam, șuncă, jambon etc.). /<turc. meze
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink