MEZOMERÍE s. f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei subtanțe între formele ei izomere electronic; structură intermediară. – Din fr. mésomérie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEZOMERÍE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere electronic; structură intermediară. ◊ Teoria mezomeriei = teorie care consideră că, pentru o substanță ce poate fi formulată în mai multe structuri (structuri-limită), adevărata ei structură nu este cea redată prin structurile-limită, ci cea intermediară acestora. V. rezonanță. [Gen. -iei. / < fr. mésomerie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEZOMERÍE s. f. teorie potrivit căreia structura electronică reală a unor molecule este o structură intermediară între structuri limită. (< fr. mésomerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mezomeríe s. f., art. mezomería, g.-d. art. mezomeríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink