MEȘTERGRÍNDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEȘTERGRÍNDĂ s. (CONSTR.) faurmaur, (reg.) meșter.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meștergríndă s. f., g.-d. art. meștergrínzii; pl. meștergrínzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink