Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
MIȚUÍT s. n. Mițuire. [Pr.: -țu-it] – V. mițui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mițuít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIȚUÍ, mițuiesc, vb. IV. Tranz. A tunde un miel, o oaie etc. de mițe. [Prez. ind. și: míțui] – Miță + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MIȚUÍ ~iésc tranz. 1) (oi, miei) A tunde de mițe. 2) pop. A bate, trăgând de păr; a părui; a flocăi; a târnui. /miță + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mițuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mițuiésc, imperf. 3 sg. mițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mițuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)