MIÁMBAL s. n. Suc de lemn-dulce, coagulat și turnat în formă de bastonașe, întrebuințat în trecut ca medicament contra tusei. [Pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIAMBÁL s. candel negru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miambál s. n. – Zeamă de lemn-dulce. Tc. mlan bal (Șeineanu, II, 259). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
miámbal s. n. (sil. mi-am-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink