MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
miárță s. f. (sil. miar-), g.-d. art. miárței/ miérței; pl. miárțe/miérțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink