MIASMÁTIC, -Ă, miasmatici, -ce, adj. Care conține sau produce miasme; puturos, pestilențial. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasmatique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIASMÁTIC, -Ă adj. Care conține sau produce miasme; puturos. [Pron. mi-as-. / < fr. miasmatique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MIASMÁTIC, -Ă adj. care conține sau produce miasme; pestilențial. (< fr. miasmatique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MIASMÁTIC adj. v. dezagreabil, dezgus-tător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesu-ferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miasmátic adj. m. (sil. mi-as-), pl. miasmátici; f. sg. miasmátică, pl. miasmátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIASMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care răspândește miasmă; cu miros urât; puturos. [Sil. mi-as-] /<fr. miasmatique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink