Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: miaun (substantiv neutru) , mieuna (verb)   
MIÁUN, miaune, s. n. Mieunat. [Pr.: mia-un] – Din mieuna (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIÁUN s. v. mieunare, mieunat, mieună-tură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miáun s. n. (sil. mia-), pl. miáune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.:-mie-u-.Var.: mioní vb. IV] – Din miau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MIEUNÁ pers. 3 miáună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face „miau-miau”; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIÁUN ~e n. Strigăt caracteristic speciei, scos de pisici; mieunat. [Sil. mia-un] /v. a mieuna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIEUNÁ vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mieuná vb. (sil. mie-u-), ind. prez. 1 sg. miáun, 2 sg. miáuni, 3 sg. și pl. miáună; conj. prez. 3 sg. și pl. miáune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)